prinsa undeva intre eseul la romana si tema la franceza

am stiut ca o sa vina. ca o sa ma prinda intr-un final din urma. altfel nu se putea, prea multi oameni in jur patisera la fel. oameni prea aproape, prea neatenti. nepasatori. m-am resemnat. gatul ma doare de nu e adevarat si sunt la a n-spea cana de ceai fierbinte. mi-e frig de mor si-asa, cu sosete flausate si sosoni. centrala e pornita dar nici asta nu e genul de caldura care-mi trebuie. am renuntat la playlistul optimist de vara pe care il aveam. l-am inlocuit cu 16 melodii pe repeat, cu aceeasi stare de toamna.

asta nu e nici cana, nici ceaiul, e doar ceva de care mi-am amintit.