Cele 7 păcate de moarte:
- Avariţia,
- Invidia,
- Mânia,
- Aroganţa,
- Desfrâul,
- Beţia,
- Lenea.
cine a pus Enter sub Backspace e un idiot.
**pour toutes ces choses qu'on ne s'est pas dites..
initial voiam sa scriu un post asa dragut si optimist. initial adica il planuiam de vreo doua zile, asa.. ei bine, nu. pentru ca nu se poate. o durere ingrozitoare de cap imi pulseaza in tample, in timp ce in jurul meu gramezile de chestii care trebuie cumva impachetate TOATE intr-un rucsac normal ma asteapta si spera ca isi vor gasi locul.
maine dimineata plecarea e la 9! asa a decis don' maresal. asadar imi donez de "buna voie si silita de imprejurari' aproape 3 ore de somn pentru tot atatea pe drum. nu... nu de drum mi-e groaza. mi-e groaza de ce-o sa se intample cand o sa ajungem. mereu drumul e cea mai buna parte. doar muzica care urla din casti, fara o tacere ciudata in care trebuie sa faci conversatie. pana la urma asta ne omoara.
iar concluzia? mi-as fi dorit sa raman. sau sa plec, dar nu asa.. dar pana atunci, ma consolez cu fantezii. imaginatia e pana la urma patura care-mi tine de cald.
declar deschis sezonul gratarelor.
mult. mai mult. mai mult. mai mult. LA lala lalalalala. LA lala lalalalala.
fac ce fac, si tot in fata acestei pagini albe ajung. si tot despre aceleasi idei vreau sa scriu. nu m-am schimbat prea mult.. am constatat asta astazi, cand am rasfoit niste caiete mai vechi.. aceleasi idei si fixatii. aproximativ aceleasi probleme dar cu alte date.
nu scriu doar sa am ceva scris si pe saptamana asta.. nu. scriu in speranta ca o sa-mi mai descarc constiinta si ca n-o sa mai stau sa analizez chiar tot inainte sa adorm. sau dupa ce.. asta inseamna ca da, si visez. aceleasi probleme de care nu mai am unde sa fug.
schimb piciorul de sprijin si sorb o gura de ceai. winampul nu e deschis, incerc sa-mi adun ideile la un loc, dar nu prea merge. aceleasi cateva melodii imi suna in cap de cateva zile.
ca vreau vara, nu mai spun. am zis de atatea ori si inca e adevarat. nu credeam ca blogul asta, inceput vara, va ajunge despre nostalgiile mele si amintirile din acel timp. recitesc ce am scris pana acum si e o mare idiotenie. zambesc totusi. astept.. astept, dar pana cand?
iar e duminica si urmeaza o saptamana groaznica. apoi un weekend gol si anost. iar eu? tot pe-aici, visand la alergat pe campi, focuri de tabara si gratare, plimbari pe mijlocul soselei goale. frigul si aerul curat al diminetii. soarele care nu arde. si roua din iarba..